Postul este una dintre cele mai vechi practici creștine. În sens simplu, înseamnă să renunți pentru o vreme la anumite mâncăruri: carnea, lactatele, ouăle și, în zilele mai aspre, peștele, uleiul și vinul.
Dar Biserica nu a văzut niciodată postul doar ca pe o dietă. Postul este o școală a libertății: învățăm să spunem „nu” unor pofte mici, ca să putem spune „da” lui Dumnezeu și oamenilor.
Hristos Însuși a postit patruzeci de zile în pustie. Apostolii și primii creștini posteau miercurea și vinerea și înaintea marilor sărbători.
Biserica a păstrat aceste rânduieli: patru posturi mai lungi în an (al Paștilor, al Sfinților Apostoli, al Adormirii și al Crăciunului), miercurea și vinerea și câteva zile de post de o zi.
Postul are trei părți care merg împreună. Prima este postul trupului: mâncarea mai simplă, uneori mai puțină. A doua este postul simțurilor și al limbii: mai puțină bârfă, mai puțină ceartă, mai puține ore pe ecrane.
A treia este rugăciunea și milostenia: timpul și banii câștigați prin post merg spre Dumnezeu și spre cei în nevoie. Sfinții Părinți spun că un post fără dragoste nu folosește la nimic.
Nu toată lumea postește la fel. Copiii, bolnavii, femeile însărcinate sau care alăptează, vârstnicii și cei care fac munci grele postesc după sfatul duhovnicului. Biserica nu cere nimănui să-și pună sănătatea în pericol.
Un post ținut cu măsură și cu bucurie este mai bun decât unul aspru, ținut cu mândrie sau cu nervi.
În calendar, fiecare zi de post are scris ce se poate mânca: „post”, „dezlegare la untdelemn și vin” sau „dezlegare la pește”. Aplicația îți arată aceste dezlegări și îți propune rețete potrivite.
Dacă abia începi, nu încerca totul deodată. Începe cu miercurea și vinerea, sau cu primele zile ale unui post, și crește încet. Mai important decât perfecțiunea este să nu uiți de ce postești.