Pomelnicul este o listă cu numele celor pentru care vrei ca Biserica să se roage. Este unul dintre cele mai vechi obiceiuri creștine: încă din primele secole, numele celor vii și ale celor adormiți erau citite la Liturghie.
Un pomelnic are două părți, scrise separat. Sus scrii „Pentru vii”, apoi numele celor care trăiesc: familia ta, prieteni, oameni bolnavi, chiar și cei cu care ești certat. Dedesubt scrii „Pentru adormiți” și numele celor plecați dintre noi.
Se trec doar prenumele de botez, fără nume de familie: Ioan, Maria, Elena, Gheorghe.
Câteva reguli simple ajută. Scrie citeț, cu majuscule dacă scrisul tău este greu de citit. Pentru un preot poți scrie „preot Vasile”, pentru un călugăr „monah Paisie”, pentru un copil mic „pruncul Andrei”.
Dacă vrei să te pomenești și pe tine, începe lista cu numele tău. La Proscomidie se pomenesc cei botezați în Biserica Ortodoxă; pentru ceilalți te poți ruga acasă sau poți întreba preotul ce e potrivit.
Pomelnicul se dă la pangar sau direct preotului, de preferat înainte de începutul Liturghiei, ca numele să poată fi pomenite la Proscomidie. Atunci preotul scoate pentru fiecare nume o părticică din prescură și o așază pe Sfântul Disc.
La sfârșitul Liturghiei, aceste părticele sunt puse în Sfântul Potir, cu rugăciunea ca Dumnezeu să spele păcatele celor pomeniți.
De obicei, pomelnicul se dă împreună cu o prescură și o lumânare, iar mulți lasă și o donație. Pomelnicul se poate da și pentru un acatist, un Maslu, un parastas sau o slujbă de pomenire.
Un pomelnic nu trebuie să fie lung ca să fie bun. Mai important decât numărul numelor este ca, în timp ce le scrii, să te rogi pentru fiecare om de pe listă. Aplicația te poate ajuta să păstrezi un pomelnic personal, pe care să-l copiezi când mergi la biserică.
Nu e nevoie să rescrii pomelnicul de fiecare dată de la zero. Poți păstra o listă în carnet sau în telefon și o poți copia înainte de slujbă. Adaugă nume noi când cineva are nevoie de rugăciune, nu doar când pleacă dintre noi.