Iisus primește botezul de la Ioan în râul Iordan, iar Dumnezeu Se arată ca Treime.
Boboteaza, numită și Teofania sau Arătarea Domnului, amintește de ziua în care Iisus, la aproape treizeci de ani, a venit la râul Iordan și a cerut să fie botezat de Ioan.
Ioan îi chema pe oameni la pocăință și îi boteza în apă, ca semn al dorinței de îndreptare. Iisus nu avea păcate de spălat, dar a intrat în apă alături de oamenii păcătoși, ca să sfințească apele și să deschidă calea botezului creștin.
Când a ieșit din apă, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt a coborât asupra Lui în chip de porumbel, iar glasul Tatălui a spus că Acesta este Fiul Său cel iubit.
De aceea sărbătoarea este numită și Arătarea Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt se fac cunoscuți împreună.
În ajun și în ziua praznicului, preotul sfințește agheasma mare. Credincioșii o duc acasă, o păstrează la loc curat și o beau pe nemâncate în zilele de după sărbătoare, iar mai târziu la nevoie, după îndrumarea preotului.
Ajunul, 5 ianuarie, este zi de post aspru. În zilele dinaintea Bobotezei, preoții umblă pe la casele credincioșilor cu agheasmă, ca să le binecuvânteze. A doua zi, pe 7 ianuarie, Biserica îl cinstește pe Sfântul Ioan Botezătorul.
Icoana
În centrul icoanei, Hristos stă în apele Iordanului, redate ca un val întunecat care Îl cuprinde aproape până la umeri. Sfântul Ioan Botezătorul, pe mal, Își pune mâna pe capul Lui.
De sus, dintr-un semicerc al cerului, coboară o rază în care se vede porumbelul, chipul Duhului Sfânt. Pe celălalt mal, îngerii așteaptă cu mâinile acoperite de veșminte, gata să-L șteargă și să-L îmbrace.
Uneori, în apă apar mici figuri care fug sau pești, semn că întreaga zidire este sfințită.