Pruncul Iisus este adus la Templu, unde Îl primesc în brațe dreptul Simeon și proorocița Ana.
La patruzeci de zile după naștere, Maica Domnului și Iosif L-au adus pe Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, cum cerea Legea pentru fiul cel întâi născut. Fiind săraci, au adus jertfa celor fără mijloace: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
În Templu îi aștepta bătrânul Simeon, un om drept căruia Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri până nu-L va vedea pe Hristos.
Simeon L-a luat pe Prunc în brațe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu și a spus că acum poate pleca în pace, pentru că ochii lui au văzut mântuirea.
Tot atunci, proorocița Ana, o văduvă foarte bătrână care se ruga la Templu zi și noapte, a vorbit despre Prunc tuturor celor care așteptau izbăvirea.
Numele sărbătorii vine din această întâlnire: Vechiul Testament, înfățișat de cei doi bătrâni care au așteptat o viață întreagă, Îl întâmpină pe Cel așteptat.
Sărbătoarea este o mângâiere pentru cei în vârstă și o încurajare pentru oricine așteaptă de mult un răspuns de la Dumnezeu. De aici vine și obiceiul ca mamele să vină cu pruncul la biserică la patruzeci de zile de la naștere, pentru rugăciunile de intrare în biserică.
Icoana
Scena se petrece în Templu, sub un baldachin care acoperă altarul. Maica Domnului întinde Pruncul spre dreptul Simeon, care Îl primește cu mâinile acoperite de veșmânt, în semn de cinstire.
În spatele Maicii Domnului vine Iosif, ținând cele două păsări pentru jertfă. Proorocița Ana stă aproape, cu un sul în mână și cu degetul îndreptat spre Prunc, pentru că a vorbit despre El tuturor.
Copilul, deși mic, este pictat cu fața unui învățător, semn că este Dumnezeu din veșnicie.