Copila Maria este adusă de părinți la Templu și închinată lui Dumnezeu.
Tradiția Bisericii spune că Ioachim și Ana, după ce Dumnezeu le-a dăruit o fiică la bătrânețe, au făgăduit să o închine Lui. Când Maria avea trei ani, au dus-o la Templul din Ierusalim, însoțită de fete tinere cu lumânări aprinse.
Copila a urcat singură treptele Templului, fără să privească înapoi, iar arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a primit-o și a dus-o în Sfânta Sfintelor, locul în care intra doar arhiereul, o dată pe an.
Acolo a crescut Maria, în rugăciune și liniște, până la vârsta logodnei.
Sărbătoarea arată că Maica Domnului a fost pregătită din copilărie ca să devină ea însăși templu viu al lui Dumnezeu. Este și un îndemn pentru părinți să-și aducă copiii aproape de Biserică de mici, fără grabă și fără constrângere, așa cum au făcut Ioachim și Ana.
Intrarea în biserică se prăznuiește în Postul Crăciunului și are dezlegare la pește. În popor, sărbătoarea se mai numește Ovidenia, iar pentru mulți este semnul că s-a pornit drumul spre Crăciun.
Din această zi, la slujbe încep să se cânte primele cântări care vestesc Nașterea Domnului, iar postul capătă o bucurie liniștită, de așteptare.
Icoana
Copila Maria, îmbrăcată ca o femeie în miniatură, urcă treptele Templului spre arhiereul Zaharia, care o așteaptă cu brațele deschise. În spatele ei vin părinții, Ioachim și Ana, și un grup de fecioare cu lumânări aprinse.
Sus, într-o încăpere separată a Templului, Maria este pictată din nou, așezată, primind hrană de la un înger. În aceeași icoană se văd astfel și intrarea ei, și viața ei în Templu.