Hristos intră în Ierusalim pe un asin, iar mulțimea Îl întâmpină cu ramuri de finic.
Duminica Floriilor deschide Săptămâna Mare. Cu o zi înainte, Hristos îl înviase pe prietenul Său Lazăr, iar vestea se răspândise repede.
Când a intrat în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Paștile iudeilor, mulțimea a ieșit în întâmpinarea Lui cu ramuri de finic, a așternut haine pe drum și a strigat „Osana!”, adică „Mântuiește-ne!”.
Hristos nu a venit ca un împărat lumesc, pe un cal de luptă, ci pe un asin, cum vestise proorocul Zaharia, ca semn de blândețe și de pace. Aceeași mulțime care Îl aclama avea să ceară, câteva zile mai târziu, să fie răstignit.
De aceea sărbătoarea are două fețe: bucuria primirii lui Hristos și tristețea inimii omenești, care se schimbă ușor.
În bisericile ortodoxe din România se binecuvântează ramuri de salcie, pentru că finicii nu cresc la noi. Credincioșii le duc acasă și le pun la icoane. Floriile este una dintre cele două zile din Postul Mare în care se poate mânca pește.
Mulți români care poartă nume de flori își serbează ziua numelui în această duminică.
Pentru noi, Floriile sunt o întrebare simplă: Îl primim pe Hristos doar când ne este ușor sau și atunci când drumul Lui duce spre cruce?
Icoana
Hristos stă călare pe un asin, binecuvântând, și înaintează spre porțile Ierusalimului. În spatele Lui vin apostolii. În fața Lui, locuitorii cetății ies cu ramuri în mâini. Copii mici așază haine pe drum, iar unul se urcă într-un copac ca să rupă ramuri.
Ierusalimul este pictat cu ziduri și turnuri, iar muntele din fundal amintește de Muntele Măslinilor, de unde a pornit alaiul. Mișcarea întregii icoane merge de la stânga spre dreapta, spre cetate.