Hristos înviază din morți a treia zi după răstignire, biruind moartea.
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinilor, numită praznicul praznicelor. După ce a fost răstignit în Vinerea Mare și pus în mormânt, Hristos a înviat a treia zi.
Femeile mironosițe, venite dis-de-dimineață la mormânt cu miresme, au găsit piatra răsturnată, iar un înger le-a spus că Cel pe Care Îl căutau nu mai este acolo, ci a înviat. Apoi Hristos S-a arătat Mariei Magdalena, ucenicilor, lui Toma și multor altora.
Pentru Biserică, Învierea nu este un simbol al primăverii, ci temelia credinței: dacă Hristos n-ar fi înviat, spune Apostolul Pavel, credința noastră ar fi zadarnică.
Prin moartea și Învierea Lui, moartea nu mai are ultimul cuvânt, iar fiecare om primește nădejdea vieții veșnice.
Slujba Învierii începe în noaptea de sâmbătă spre duminică. Preotul iese din altar cu lumânarea aprinsă și îi cheamă pe toți să ia lumină. Credincioșii se salută cu „Hristos a înviat!” și răspund „Adevărat a înviat!” până la Înălțare.
Data Paștilor se schimbă de la an la an, după rânduiala stabilită în Biserica veche, iar de ea depind toate sărbătorile cu dată schimbătoare, de la Triod până la Postul Sfinților Apostoli.
Icoana
Icoana ortodoxă a Învierii nu Îl arată pe Hristos ieșind din mormânt, ci coborând la iad. Îmbrăcat în veșminte luminoase, într-un cerc de slavă, El stă pe porțile iadului, rupte și căzute în cruce, iar dedesubt se văd lacăte și chei risipite.
Cu mâinile Sale îi ridică din morminte pe Adam și Eva, primii oameni. În jur stau drepții Vechiului Testament: regii David și Solomon, Sfântul Ioan Botezătorul și proorocii, care Îl așteptau.
O altă icoană a praznicului le arată pe femeile mironosițe la mormântul gol, unde un înger le vestește Învierea.