Din dreptul Ioachim și dreapta Ana se naște Fecioara Maria, Maica Domnului.
Sântămăria Mică este primul praznic împărătesc al anului bisericesc, care începe la 1 septembrie. Tradiția Bisericii spune că părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana, erau oameni drepți și credincioși, dar nu avuseseră copii până la bătrânețe.
În vremea aceea, lipsa copiilor era privită ca o rușine, iar Ioachim a fost chiar respins când a vrut să aducă jertfă la Templu. Amândoi s-au rugat mult, fiecare în parte, iar Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea: li s-a născut o fiică, pe care au numit-o Maria.
Nașterea ei este un început de bucurie pentru toată lumea, pentru că din ea avea să Se nască Hristos. Biserica vede aici felul în care Dumnezeu pregătește mântuirea prin oameni simpli și răbdători, care nu-și pierd nădejdea.
Sărbătoarea este o mângâiere pentru părinții care așteaptă un copil și pentru oricine poartă în inimă o rugăciune veche, încă neîmplinită.
A doua zi, pe 9 septembrie, Biserica îi pomenește pe Sfinții Ioachim și Ana, numiți dumnezeieștii părinți, pentru că sunt bunicii lui Hristos după trup. Multe biserici și mănăstiri din România au hramul în această zi, iar credincioșii vin cu flori și roade ale toamnei.
Icoana
Sfânta Ana stă întinsă pe un pat, după naștere, sprijinită într-un cot. În jurul ei vin femei cu daruri, cu vase cu apă și cu mâncare. Jos, două moașe pregătesc scăldătoarea pentru prunc, iar Maria, nou-născută, stă înfășată într-un leagăn.
Dintr-o fereastră sau de pe un pridvor, Ioachim privește scena. Clădirile din fundal sunt unite printr-o pânză roșie, semn că totul se petrece înăuntrul casei.