Pe Muntele Tabor, Hristos Se arată ucenicilor în lumina slavei Sale.
Cu puțin timp înainte de Patimi, Hristos i-a luat pe trei dintre ucenici, pe Petru, Iacov și Ioan, și i-a dus pe un munte înalt, pe care tradiția îl numește Tabor. Acolo, în timp ce Se ruga, fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele I s-au făcut albe ca lumina.
Alături de El s-au arătat Moise și Ilie, care vorbeau cu El despre moartea pe care avea să o primească la Ierusalim. Petru, copleșit, a propus să facă trei colibe, ca să rămână acolo.
Atunci un nor luminos i-a acoperit și s-a auzit glasul Tatălui, care Îl numea Fiul Său cel iubit și le cerea să-L asculte. Ucenicii au căzut cu fața la pământ de frică.
Hristos le-a arătat slava Sa înainte de răstignire, pentru ca atunci când Îl vor vedea pe cruce să știe că pătimește de bunăvoie.
Lumina de pe Tabor este pentru Biserica Ortodoxă un semn al îndumnezeirii omului: cei care trăiesc în Dumnezeu sunt pătrunși, încă de aici, de lumina Lui.
Sărbătoarea cade în Postul Adormirii și are dezlegare la pește. În această zi se aduc la biserică struguri și alte roade ale verii, pentru a fi binecuvântate.
Icoana
În vârful muntelui, Hristos stă în haine albe, strălucitoare, într-un cerc de lumină din care pornesc raze. De o parte și de alta, pe două vârfuri, stau Moise, cu tablele Legii, și Ilie.
Jos, cei trei ucenici sunt aruncați la pământ de puterea luminii: Petru încă face un gest spre Hristos, Ioan își acoperă ochii, iar Iacov cade pe spate. Uneori se văd în aceeași icoană și urcarea, și coborârea de pe munte, cu Hristos mergând înaintea ucenicilor.