Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare

Iustinian a fost împărat al Bizanțului între 527 și 565 și unul dintre cei mai însemnați conducători ai Imperiului. S⁠-⁠a născut în jurul anului 482, într⁠-⁠o familie de țărani din Balcani, și a urcat pe tron după unchiul său, Iustin.

A recucerit o parte din teritoriile Imperiului de Apus și a lăsat o mare culegere de legi, care a stat la baza dreptului european. A zidit numeroase biserici, între care Sfânta Sofia din Constantinopol, sfințită în 537, una dintre capodoperele arhitecturii creștine.

A convocat Sinodul al V⁠-⁠lea Ecumenic, în 553. Lui i se atribuie imnul „Unule-Născut, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu”, care se cântă la Sfânta Liturghie. A murit în 565. Biserica îl numește binecredincios, pentru grija lui față de credință și de Biserică.