Sf. Mare Mc. Anastasia

Sfânta Anastasia a trăit la Roma, la sfârșitul secolului al III⁠-⁠lea, fiica unui senator păgân și a unei mame creștine. A fost căsătorită cu un om păgân, care o împiedica să⁠-⁠i ajute pe creștini.

Rămasă văduvă, și⁠-⁠a închinat viața îngrijirii celor întemnițați pentru credință: îi cerceta în închisori, le spăla rănile, îi hrănea și plătea pentru ei.

De aceea este numită și Izbăvitoarea de otrăvuri, pentru că, după tradiție, i⁠-⁠a ajutat pe mulți să scape de suferințe și de otrăvuri. A umblat prin mai multe cetăți ca să⁠-⁠i îngrijească pe mucenici.

În vremea persecuției lui Dioclețian a fost și ea arestată, a mărturisit credința și a fost arsă de vie, în jurul anului 304. Moaștele ei au fost duse la Constantinopol. Este cinstită ca pildă de milostenie față de cei închiși și de curaj în credință.