(†)Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului

La opt zile după Naștere, Pruncul Iisus a fost adus de Maica Domnului și de dreptul Iosif ca să fie tăiat împrejur, după Legea dată lui Avraam și lui Moise. Atunci a primit numele de Iisus, pe care îl vestise îngerul mai înainte de zămislire.

Biserica vede în acest gest smerenia Fiului lui Dumnezeu, Care a primit firea omenească întreagă și S⁠-⁠a supus Legii pe care El însuși o dăduse, ca s⁠-⁠o împlinească, nu s⁠-⁠o desființeze.

Sfinții Părinți au înțeles tăierea-împrejur ca pe o umbră a Botezului creștin, în care omul este curățit nu în trup, ci în inimă. Sărbătoarea cade la începutul anului civil, așa că primele rugăciuni ale anului nou se fac sub numele lui Iisus, care înseamnă „Dumnezeu mântuiește”.

În aceeași zi este pomenit și Sfântul Vasile cel Mare.